Stephane (Vigroux) pluteste deasupra orizontului; Blue lanseaza un Kong de 3 metri; Forrest depaseste un zid de doua ori mai inalt decat el…Traceurii din varful piramidei par capabili sa faca imposibilul nu numai sa para posibil, ci de-a dreptul fara efort. Cei care privesc toate acestea sau alte asemenea ispravi se intreaba “Cum pot ei sa faca asta?!”, intrebare care, pentru unii, devine “Cum pot eu sa invat sa fac asta?” Raspunsul este surprinzator de simplu – poate dezarmant de simplu. Raspunsul primit, daca cineva i-ar putea prinde vreodata pe oamenii acestia, este un singur cuvant: Antrenament.
Nimeni nu are din nastere capacitatea de a se misca cu atata usurinta si fluiditate – intradevar, anumiti indivizi sunt predispusi fizic si psihic in a avansa mai rapid decat altii, dar talentul innascut nu te poate duce asa de departe…diferenta dintre traceurii “buni” si traceurii “excelenti” provine din cat de dedicat esti antrenamentului: cate ore si cat de productive vrei sa fie acele ore pe care le petreci antrenandu-te.
Parkour este un drum greu de urmat, acest lucru este inteles de toti cei care se antreneaza adecvat. Si totusi nu exista mari secrete in a avansa, nici o invatatura ascunsa sau vreun mister ezoteric. Lasati-va manati in aceasta disciplina prin antrenament metodic si corect efectuat si veti vedea imbunatatiri. Continuati in acest mod si veti vedea ca aceste ameliorari se multiplica si se solidifica. Este chiar atat de simplu.
Dar daca asa stau lucrurile, de ce nu exista 100 de Stephane, sau hoarde de oameni stand la coada ca sa il invinga pe Forrest intr-un concurs de forta? Probabil ca doua sunt motivele: in primul rand, in realitate sunt putini cei care poseda atata disciplina incat sa se antreneze constant, iar in al doilea rand, si mai putin stiu sa se antreneze productiv. Si anume sa te antrenezi in asa fel incat sa produci efectul dorit in timpul si efortul alocat; sa te antrenezi intr-un mod eficient astfel incat sa nu cedezi din start si sa nu mai poti atinge adevaratul tau potential; sa te antrenezi in acelasi timp cu capul si cu corpul. De prea multe ori, vei vedea oameni in pericol tocmai pentru ca ignora munca de conditionare fizica si trec direct la practicarea miscarilor fara a fi indeajuns de puternici incat sa poata repeta in siguranta, de aici si accidentarile si deteriorarile de articulatii si ligamente carora le cad prada multi traceuri in formare.
Asadar, putem sa evitam aceste greseli si sa incercam sa atingem adevarata excelenta in miscare?
Antreneaza-te din greu, dar eficient.
Nu e vorba doar de numarul orelor alocate acestei activitati, trebuie sa le folosesti intr-un mod inteligent. Plimbarea pe strazi timp de 9 ore, cu numai cateva perioade de timp petrecute efectuand sarituri/vaulturi/alergari nu inseamna un antrenament de 9 ore. E aproape imposibil si cu siguranta contraproductiv sa te antrenezi intr-o disciplina timp de 9 ore pe zi. Atletii olimpici nu se antreneaza atat, pentru simplul motiv ca ar intampina in scurt timp un raspuns negativ din partea corpului. Canotorii de clasa mondiala ating limita fizica la 6 ore de antrenament pe zi, si acest timp este petrecut cu adevarat eficient. Incearca sa faci 2 pana la 3 ore de antrenament adevarat pe zi – adica sa te afli mereu in miscare, repetand continuu – si vei descoperi cu satisfactie nu numai ca ai obosit, dar si ca evoluezi intr-un ritm destul de ridicat.
Se face deseori distinctia intre termenii de antrenament si practica. Antrenamentul poate fi vazut ca munca in sine care iti da posibilitatea de a practica bine activitatea aleasa. Amandoua sunt componente necesare pentru abordarea unei discipline. Cu toate acestea, trebuie sa tii cont de antrenamentul peste masura, care poate duce la o mare varietate de accidentari de stress si slabiciuni anatomice. Inca o data, fii eficient – dedica o zi intreaga dezvoltarii parti superioare a corpului, iar ziua urmatoare odihneste-ti bratele si umerii in timp ce iti intaresti picioarele si genunchii. In a treia zi, poti sa te concentrezi mai putin pe conditia fizica si sa urmaresti mai mult fluiditatea si combinatiile de miscari parkour. In a patra zi ai putea sa alegi sa faci un exercitiu mai solicitant, elemente singulare intr-o sesiune mai masurata. In a cincea zi, odihneste-te – componenta a regimului de antrenament la fel de importanta ca si intreg antrenamentul; amandoua fiind la fel de in folosul celeilalte ca si noaptea si ziua. Oricare ar fi regimul de antrenament, trebuie sa ai o strategie de abordare pe care sa o urmezi.
Antreneaza-te inteligent, detectand si reducand constant din greseli.
Douazeci de ani de antrenament nu inseamna nimic daca sunt de fapt un an de greseli repetat de douazeci de ori. La fel, o mie de repetari ale aceleasi sarituri executate prost nu va face decat sa intareasca greseala. Acest lucru se intampla pentru ca orice ai face peste o perioada oricat de lunga are ca efect o schimbare in corpul, chiar daca iti doresti sau nu acea schimbare. Faci exact ceea ce antrenezi, in alte cuvinte. Daca te antrenezi inexact, la fel va fi si miscarea ta.
Invata sa acorzi atentie detaliilor. Cand sari si aterizezi, fa acest lucru cat de precis poti si repeta acest lucru pana cand aterizarea este exacta de fiecare data. Nu te multumi cu precizii un pic pe langa, rafineaza pana cand nimeni in afara de tine nu poate face diferenta intre o miscare cu care esti multumit si una pe care o consideri imperfecta.
Forteaza-te sa lucrezi cat mai intens pe miscarile si aspectele care ti se par cele mai dificile sau nenaturale. Daca te indepartezi de ceea ce nu executi bine si te concentrezi numai pe ceea ce te simti bine cand executi, iti vei limita evolutia si potentialul. Dezvolta ambele parti ale corpului cat se poate de egal – pentru a fi functional, trebuie sa poti sari de pe ambele picioare, sa poti sari in ambele parti, sa te poti rostogoli pe ambii umeri. Vei favoriza inevitabil o parte a corpului, dar acorda timp si dezvoltarii partii tale mai slabe si partea mai puternica va avea de castigat – acest lucru se intampla datorita solidaritatii corpurilor in natura: ce se intampla muschilor de la bratul drept are un impact direct si asupra muschilor de la bratul stang.
Trebuie sa fii propriul tau antrenor de fiecare data cand practici. Observa-te singur: fii sincer cu auto-evaluarea. Putea acea saritura sa fie mai controlata, cu o aterizare mai lina? Putea fii mai eficienta? Ce pot face ca sa o imbunatatesc? Intotdeauna vor aparea asemenea intrebari.
Antreneaza-te complet, dezvoltand atributele la fel de bine ca si skill-urile.
Sugeram ca cel putin jumatate din regimul tau de antrenament sa fie devotat doar pe dezvoltarea atributelor fizice, cum ar fi: forta, mobilitatea, rezistenta musculara, conditia cardio-vasculara buna, dinamica si viteza. Majoritatea acestora sunt incluse in termenul de conditionare, si nu trebuie neglijate.
Pentru cele mai bune performante, trebuie sa fii de ajuns de puternic in toate modurile, sa fii capabil sa faci fata cerintelor fizice ale miscarilor. Aceasta este ceea ce se numeste forta functionala si este rareori forta acumulata in orele petrecute ridicand greutati la sala de forta. Am intalnit deseori indivizi construiti la sala de forta, cu muschi foarte dezvoltati, doritori sa se initieze in parkour si care descopereau ca acei muschi impresionanti nu erau deloc de folos. Motivul este cunoscut sub numele de muschi contrafacuti…Poate ca esti capabil sa impingi la banca greutati enorme, dar daca nu poti sa iti ridici propriul corp peste un zid, atunci lucrul acesta nu este functional pentru parkour.
Se pare ca cel mai productiv tip de conditionare este acela care include miscari de parkour. Ca un prim exemplu, voi detalia ceea ce noi numim exercitiul “double-tap”: gaseste doua plane orizontale, una peste alta la o distanta de pana la un metru. Acestea pot fi doua bare, un perete si o bara deasupra, orice pe care poti atarna cu picioarele atingand peretele. (de exemplu locul perfect ar fi un zid de doi metri care are deasupra o bara la un metru distanta). Stai pe planul inferior, cu picioarele pe perete intr-un cat-leap. Din aceasta pozitie sari in sus cu bratele, ridicand ambele maini simultan pentru a te prinde de bara/planul de sus. Picioarele pot sa se miste cativa centrimetri in sus pentru echilibru. Pentru a termina exercitiul da-ti drumul si aterizeaza cat mai silentios prinzandu-te la loc de peretele inferior.
Repeta acest lucru de zece ori si ai facut un set: mai incearca inca zece sau mai multe seturi ca parte a unui antrenament, si curand vei descoperi noi nivele de putere si incredere in brate, umeri si muschii spatelui. Acest exercitiu, foarte simplu dealtfel, este perfect pentru dezvoltarea dinamicii si mobilitatii partii superioare a corpului (in miscarea in sus si in jos) necesare pentru wall-run-uri rapide si cat-leap-uri controlate. Acesta si alte exercitii compuse (sunt sute din care poti alege) trebuie efectuate in mod regulat daca vrei sa experimentezi o evolutie vizibila in practicarea parkour. Atributele puternice conduc la o mai mare usurinta in capacitatea de a invata lucruri noi.
Cauta indrumare.
Parkour este o disciplina relativ noua si de aceea cei care ar putea sa ii invete pe altii sunt putini. Accesul la acesti « profesori » este dificil. Aceste doua aspecte au ca efect final faptul ca majoritatea practicantilor (mai ales in afara Frantei) sunt autodidacti, imitand parti de miscari din filmuletele online sau spoturile TV. Majoritatea nu realizeaza cat de mult antrenament si efort preced aceste demonstratii de forta si de aceea se indreapta catre a copia miscari pe care nu sunt capabili sa le execute atat corect, cat mai ales in siguranta. Urmarea evidenta a acestor imitatii este ca nu produce indivizi talentati . Si mai mult, pentru acesti imitatori accidentarile sunt si mai probabile sa apara decat la restul.
Adevarul este ca nu exista inlocuitor pentru indrumarea corecta din partea unui traceur cu adevarat experimentat. Chiar daca nu exista secrete in a invata parkour, sunt multe subtilitati in antrenament care sunt greu de descoperit fara indrumare. Si exact aceste subtilitati – atentia la detaliu chiar de la inceput – pot face diferenta.
Si doar pentru ca e greu sa gasesti indrumare corecta intr-o disciplina nu inseamna ca ar trebui sa te rezumi la a te antrena incorect. Totul sta in seriozitatea ta. Daca nu exista nimeni capabil sa te indrume in orasul/satul tau…calatoreste! Ia un tren sau chiar un avion pana la Paris sau Londra, sau oriunde exista un grup de practicanti competenti. Exista profesori dornici sa ajute, chiar lumea parkour, asa ca tu trebuie sa ii cauti si sa beneficiezi de pe urma cunostintelor adunate de ei. Doar cateva antrenamente cu asemenea oameni fac cat luni intregi de antrenament ineficace efectuat de unul singur.
Nu exista secrete in parkour, adevarat: dar acest lucru este o sabie cu doua taisuri. Inseamna ca oricine poate sa gaseasca calea cea buna – dar inseamna de asemenea ca nu exista scurtaturi magice pe aceasta cale. Daca vrei sa o urmezi, trebuie sa pasesti pe ea.
Multumiri si baxuri de bere lui Erdal, pentru traducerea acestui articol.
Articol preluat de pe
www.traceurs.ro
Acasa 
Subiect: Disciplina parkour 
Dum Apr 06, 2008 10:14 am
dar te cred =)) asa-i... al treilea alineat mia placut extrem de mult 
si app 3m are masa din parc pe lungime si nu e cine stie ce..
